Pages

25.11.10

Postdata por la muerte - Oda para Garcia Lorca

traducere de Vasile Netejoru

¡todas las palavras que se quedaron indecible!
¡todas que se quedaron inescritas!
...¡mejor no, escritas con sangre,
con dedos lobos sobre el trajecto
absurdo!
¡escritas con el odio neinteligible de los 
que se dejarun pensar!
¡escritas con incompetencia y reconosimiento 
de pasion!
¡escritas con fusiles en vez de lapices!
¡escritas negar la muerte 
en los campos llenas de violetas... que nombre idiota para

un flor testigo la muerte del genio... de 
Granada!


¡escritas en lluvia, escritas en verano o en otuño,
escritas por las estrellas y por los arboles, escritas
por silencio y quitaras, escritas profundo
y contra la muerte;
en harlem, en baros, en tavernas llenas de
esperansas, o sea en el camino!

¡escritas prologo por la Muerte!

¡escritas
con cognac y aqua sala, escritas con luna llena y gitanos, 
escritas con el penel y con camara,
escritas con deseos y sueños; escritas en España!
...todas...

16.11.10

Postfata la moarte - Oda lui Garcia Lorca

toate cuvintele ramase nespuse!
toate randurile ramase nescrise!
…adica nu, scrise cu sange, 
scrise cu degete tampite pe tragaciul
absurd!
scrise cu ura neinteleasa a celor care 
se lasa ganditi!
scrise cu incompetenta recunoasterii 
pasiunii!
scrise cu pusti in loc de stilouri!
scrise cu refuzul de a muri
in campurile cu toporasi… ce nume idiot pentru
o floare martora la moartea geniului…  ale 
granadei!

scrise pe ploaie, scrise vara sau toamna,
scrise pentru stele si arbori, scrise
pentru liniste si ghitari, scrise profund
si in ciuda mortii;
fie in harlem, fie in baruri si carciumi pline de
sperante, fie in drum!

scrise prefata la Moarte!

scrise
cu cognac si mare, scrise cu luna plina si tigani,
scrise cu pensula si aparatul de filmat, 
scrise cu dorinte si vise; scrise in spania!
…toate…

21.9.10

Patetic

usi se inchid
usi se deschid
copiii trec prin geamuri sparte
fara a le pasa prea mult de rani
iar eu am nevoie de o usa?

19.9.10

Mirage

i love my girl,
brave and delicate like the sound of thunder;
and she loves me, the wild child, 
born out of beauty and raised in uncertainty.
we roam the streets like no other
in search of fragile things to save.
we give!
and this will tear us apart.

one day we'll give too much…
and our naivety will become
our curse. 
we'll drift away,
loving and hating each other, 
unable to do a damn thing about it.

tell me, my sweet child, 
in the morning, when you shake your dreams 
out of your golden hair 
and
imagine the perfect life unable to step into 
reality, 
what do you see?

is it a color? is it a face? is it desire?
or do you blindly look into the future and
only feel?

let's build pyramids in honor of our existence!
everything is simple! oh, so simple that becomes
incomprehensible…

10.9.10

Vise lunatice

Soaptele nasc emotii intense
ca tropotul cailor salbatici.
Nu te ascunde, iubito!
Paseste alaturi, descopera
aventura virgina a noptii
nebune.
Ritualul incepe.
Eu imi sacrific vedere pe 
altarul cuvintelor nerostite;
tu iti sacrifici frumusetea?
Fara atingere am fi bucati de lemn
asa ca inchide ochii
si fii pentru mine ceea ce niciun 
ochi nu te-ar putea vedea vreodata!
Striveste lumina cu pasii tai
neastamparati.
Intreg Universul e gelos pe mine, 
pentru ceea ce degetele vad, 
pielea simte si mintea creaza;
sa-l facem sa-si intoarca privirea 
de la noi, sa ne uite
in coltul sau cel mai intunecat 
si rece, departe de forte, 
energii si timp!
Intr-o uitare desavarsita
de sentimentul pur.

Vino pe cararea catre Luna!

Despre lucruri (3): A fi

Niciun alt lucru pe lumea asta nu ma uimeste mai mult decat viata. Atatea variabile, necunoscute, piedici, improbabilitati si, totusi, viata se intampla. Si ce frumos se intampla!
Flori, copaci, animale, microorganisme... Si printre toate minunatiile astea sboara inca ceva, poate si mai incredibil: gandul. Nu e destul ca viata existasi o face cu atata gratie, a trebuit sa nasca inca ceva. Unda aceasta instabila, lipsita de orice logica organica, dar atat de puternica. Cum? De ce? Cu ce scop?
Un punct negru de pe cer s-a descoperit ca ascunde 10.000 de galaxi. Intre ele sigur mai exista alte puncte negre. Pana unde? Daca exista, intr-adevar, o margine, ce e dupa ea? Si cum as putea eu intelege infinitul daca nu pot cuprinde 100 din cele 10.000 de galaxi dintr-un amarat de punct negru dincolo de cer?
Ma cuprinde o moleseala grea de fiecare data cand imi las gandul sa sboare atat de departe. De parca as fi pe esafod in asteptarea executiei cu o ultima dorinta in gand: Vreau sa traiesc! Devin mic, atat de mic incat orice miscare este imposibil de realizat din punct de vedere mecanic. Sunt doar gand. Sunt doar distanta. Sunt doar Mult si Mare. 
Vreau sa celebrez viata  iar viata e miscare. Viata este un motan lingusitor care se face covrig in bratele mele; e vant si frunze fosnind; e ploaie. Viata e reprezentata de piepturile celor doi oameni care dorm in camera alaturata.

Colectia Video-audioteca de aur (14)



Dupa cum ii place sa se arunce in gura balaurului in cautarea senzatiilor, ar vrea sa poata face asta si in ceea ce priveste sentimentele. Cum, insa, un echilibru trebuie sa existe in toate, acel "ori, ori" perpetuu din viata de zi cu zi nu se regaseste si in lucrurile importante. In ce masura e de bine sau de rau... inca nu a concluzionat.


Valuri de ceata nascute din cine stie ce vagauna, undeva, acolo sus, imi intuneca privirea si incretesc fruntea scaldata in incertitudini prefabricate. Par inspaimantatoare precum siguranta calaului convins ca scapa lumea de un rau. O data cu venirea serii, insa, aura aceea malefica incepe sa primeasca o nuanta de mister. Mistica e noaptea si mistici sunt copiii ei. Si misterioase sunt caile prin care senzatiile ajung la ei. 
Un cer incert, promisiunea unui munte, o noua zi. Iata ce ascunde pacla murdara. 

24.8.10

Havuz





Colectia Video-audioteca de aur (13)




de atatea ori am fost aproape, aproape acolo… aproape gata… incat ma intreb daca nu cumva aproape de fiecare data am fost aproape de a fi… aproape eu. un lucru e sigur, insa; toata apropierea asta a reusit sa ma aduca mai aproape!

21.8.10

Piata!







Raspunsuri ludice

daca emotiile vin si pleaca
ce ramane doar al meu?

daca apa trece si pietrele raman
cum se face ca eu nu sunt una?

daca si treaz visez de ce
incerc sa-mi imaginez realitatea?

daca trec dintr-un joc in altul de ce
se schimba si regulile?

daca in esenta totul e simplu
de ce nu poate fi si sincer?

daca tot merg pentru a ajunge
unde s-a pierdut drumul pe care pasesc?

daca ma afund in paradox inseamna
ca nu voi putea alege o tabara?

5.8.10

Colectia Video-audioteca de aur (12)




lucrurile nu sunt atat de importante precum oamenii care ni le ofera. oricat de dureroasa poate fi pierderea unui lucru primit de la o persoana foarte draga, pierderea persoanei respective este infinit mai dureroasa. infinit mai plina de insemnatate, infinit mai acuta.
creed ca tocmai de-asta prefer sa primesc "bucati" din oameni decat lucruri de la omani. sa le simt, reala, palpabila, emotia! pentru a ma putea bucura de aceeasi emotie reala si palpabila din mine.

19.6.10

Portret

vara incepe de cu seara,
vara incepe cand luminile se sting
  si visele isi incep sborul de liliac,
vara incepe cand lumanarile cerului
  palpaie pe muzica de pian.


vara e rosie si portocalie
vara e galbena si verde,
vara e gri si albastra.


vara e polen in nas,
vara e cercei din cirese,
vara e pepene ca zaharul - dar mai bun -
vara e apa sarata.


valuri de vara se opresc in golful 
sufletului meu unde pescarusii 
isi construiesc cuiburi pe case rogvaiv


vara e explozie!

18.6.10

Collage no.2

Live life on the fast lane, baby!
Error... Does not compute...
How to create life out of nothingness?
This doesn't make sense
Take a walk on the wild side
It's almost Friday, I could be in love
And why not?
Ever seen an asteroid?
The italian espresso experience
Hold the ice, please
Remember Alan? The one with the psychedelic breakfast
Money makes the world go around
I heard from a very reliable source that you like to dance!
End of thought process...
This starts off kind of quiet
Lost in a Roman, wilderness of pain
Will we live enough to see the end of it?
All the children are insane
It comes out of the swamps, narrow and hard to master
Thank you!
Words dissemble, words be quick, words resemble walking sticks
Need you help!
This is the end of it fella!
You know my name, not my story...

17.6.10

Collage

I can't take my eyes off of you
Love hides in the strangest places
Let's reinvent the god and all the myths of the ages
Cats are amazing animals and humans aren't
Feeling doesn't make you happy,
Thinking doesn't make you happy,
Observing doesn't make you happy,
Acting might.
Feel free to roam the streets,
Free feeling to everybody!
Words got me the wounds and will get me well.If you believe it...
Smoking kills if you don't get the Lucky Strike.
I'm hearing voices that I long to hear. I want them for myself and get them not for me.
The boat that rocked
Music inflames temperament
Smiles to the world from the fountain of youth.
Champagne Supernova
Will you die for me?
I want you to set me free!
This is a classical, should we call it Beethoven?
Diamonds are a girls best friends and feelings aren't
Should we take the long way around?
You know, Toto, I think we're a bit lost
All the king's horses and all the king's men could never glue this heart back again
Writing is the next best thing
Aren't we supposed to be someplace else, in another time?
I refuse to have a battle of wits with an unarmed person
In the long run, I got tired
Whatever you do, make it meaningful
Never let the stars go blind on me, again
Shaken, not stirred
Are we there yet?
This is the end

7.6.10

Copil salbatic!

iti aduci aminte cand eram in Africa
si nu ne temeam decat de animalele
salbatice?
cand propria noastra "salbaticiune"
era drumul spre civilizatie?
cand priveam de pe culmi
intrebandu-ne ce se ascunde dupa
urmatotul val?
cand, entuziasmati, asteptam sa aruncam
cu pietre iar un tip, usor antipatic,
a strigat: "sa arunce primul acela fara
greseala!"?
cand eram pe Pinta, tu pe catarg
strigand: "pamant, pamant!",
eu cu privirea pierduta, usor 
ofticat?
iti amintesti cand strigam cele trei
cuvinte magice: "libertate, egalitate,
fraternitate!"?
cand i-am raspuns comandantului
ca poate sa-si ia razboiul si sa si-l 
indese-n…?


as vrea ca maine sa te intreb daca
iti aduci aminte de ziua de ieri.
dar zilele nu mai au demult insemnatate.


tu ma privesti prin cele doua 
caleidoscoape antice.


"iti ador zambetul!"

5.6.10

Nedumerire

Nu stii de ce mi-am imaginat
ca ai putea functiona altfel?
Pentru ca zambesti frumos si
ochii tai nu au o cautatura
ciudata?
Sau pentru felul in care iti
porti parul cu atata grija 
de parca l-ai picta in fiecare
dimineata?
Sa fie strambaturile tale
in care imi imaginez copii
nenascuti?
Poate logica ta lipsita
de orice fel de 
logica?


Sunt momentele in care ma 
scoti din sarite; atunci cand
logica mea oricat de bine 
intemeiata se darama de parca
n-ar fi fost de la un cuvant.
Si nici macar atat. De 
multe ori o privire e 
de-ajuns.


De-asta mi-am imaginat
ca, poate, tu functionezi 
altfel.

29.5.10

Ganduri?

post-it-uri colorate
in rosu pentru iubire
in oranj pentru dorinta
in galben pentru liniste
in verde pentru siguranta
in albastru pentru visare
in indigo pentru cerneala cursa de secole
in violet pentru floarea de liliac


curcubeul meu de sentimente nu are nevoie
de ploaie sa rasara


dar cu siguranta il ajuta

23.5.10

Scurta istorie a unei vieti

visam impreuna iluzii separate;
tu cu fata in jos, mirosind perna galbena,
eu pe jumatate ridicat, cu capul intr-o parte,
privirea intoarsa spre tine, spre locul
in care esti absenta.


ne trezim impreuna in locuri separate
de zile, de distante, de ganduri
si iluzii. eu pun de cafea, deschid o carte,
tu cu greu gasesti loc printre haine
si alte farduri.


traim separat aceeasi viata
in care visam, dormim, 
ne trezim, bem cafeaua, mergem la piata
cu linistea unui fenomen ciudat:
acela ca ne iubim.

10.5.10

Un nou capitol intai

E tanar. Putin prea tanar pentru hainele sale. Poate putin prea tanar pentru mimica si gesturile cu care isi insoteste fiecare povestire. Cu siguranta mult prea tanar pentru ochii aceia sticlosi, blanzi in care daca privesti atent vezi toate locurile si toate fetele ce se ascund in imaginatia lui. Sprijineste o banca, picior peste picior, manjit de culoare. De galben in par si de verde pe maini.
- E foarte ciudat cum a reusit sa nu pastreze acea culoare pe maini... De parca ar fi pictat cu parul. Si ce galben!
Nu ma pot abtine sa nu il fixez cu privirea in timp ce pasii ma indrepta fix catre sala de teatru. Ma vede si stiu ca ma vede. Asa cum stiu ca vede tot ce se intampla in jurul lui desi privirea ii e tinuta in loc de o piatra. Pare sculptat. Si as fi fost convins ca e doar o plasmuire a imaginatiei daca nu si-ar fi concentrat intreaga viata in buzele care zambesc si in sprancenele negre.
Am trecut.
- Inca un personaj de roman ramas in anonimat.
Daca l-as fi descris probabil ca asa as fi facut-o: putin prea tanar pentru haine, pentru mimica si gesturi si cu siguranta prea tanar pentru ochii pe care ii poarta cu atata mandrie. Pantaloni negri de in, o camasa caramzie cu nasturi albi, usor larga, in ton cu parul excesiv de negru majit de un galben uluitor de natural. Romanul nu-l voi scrie. Asa ca el ramane un pictor ce face contrast cu ceea ce-l inconjoara, pus acolo inadins pentru a trezi emotii celor care au timp sa il observe.
Ma indepartez in razele soarelui de aprilie, zambind fetelor frumoase cu care ma intersectez. Cateva imi zambesc inapoi, multe se sperie, altele imi accepta zambetul ca pe o alta palarie in vitrina unui palarier.
Iata si teatrul! Mare si demodat.
- Sa traiti!
- Baietii n-au ajuns inca...
- Multumesc, ii astept afara.
Ies si imi aprind o tigara.

26.4.10

De 4 ori 26 de motive sa fie asa!

Nothing's worse than seeing you worse than me
And nothing hurts like seeing you hurt like me
The consequence is less than the happiness you bring to me
There's more to give than what you take from me


Believe in the things that you know
Believe in the things that you know


Eu vad flori, ochi, buze, dar nu vad morminte. 
Eu strivesc corola de minuni a lumii pentru ca vreau sa vad doar
Frumos!


Eu cred in ceea ce stiu si stiu ceea ce simt,
eu ma ascund dupa cuvinte
carora le ofer misiunea cea mai ingrata:
sa ma prezinte viu, sincer, aici!

19.4.10

Curiozitate

I: Ce reprezinta scena pentru tine?

R: Scena! Locul acela unde oamenii nu mor niciodata. Unde chiar daca moartea intervine este una de carton, prefabricata, care nu a facut rau si nici nu va face vreodata. Acolo moartea este un musafir poftit, asteptat, care nu poate folosi elementul surpriza in vederea vreunui atac rau intenţionat. Pe scena exista mereu protectie impotriva mortii. Se poate schimba textul iar moartea sa devina o plecare catre cine stie ce tara cu parfum de cacao sau in cautarea vreunui diamant ori a linistii mult visate. Se poate amana moartea pana la punctul in care iese din peisaj devenind inutila si atunci se revine la viata. Pe scena moartea nu serveate niciodata unui scop malefic. Ea apare doar pentru a sustine ceva atat de pur, atat de luminos si frumos cum este iubirea, de exemplu, sau prietenia ori devotamentul. In niciun loc moartea nu a fost mai putin moarte decat pe scena. In niciun loc moartea nu a intruchipat mai multe sentimente exceptionale decat pe scena. Si, totusi, scena nu este cu nimic diferita de locul de unde spectatorul o priveste captivat si inmarmurit. Din momentul in care spectatorul a pasit dincolo de pragul templului unde se desfasoara spectacolul teatral intrand din nou in "viata", el nu a facut decat sa schimbe decorul si sa paseasca el insusi pe o scena mult mai mare. Iar diferentele intre o scena si cealalta nu exista. Ambele au aparut pentru a servi aceluiasi scop, frumosul, exceptionalul, adevarul, iubirea! Ne place sa jucam in aceeasi masura in care ne face placere sa ii privim pe altii cum (se) joaca. Ne lipseste, insa, curajul de a ne si darui jocului incercand sa ne ascundem dupa fel de fel de motive la fel de prefabricate precum moartea. Curajul de a trai simtind si de a simti viata.

7.4.10

Despre lucruri (2)

O promisiune e o promisiune, indiferent ce, unde, cand, cum. Iar o promisiune e o promisiune mai ales pentru cine. Exista momente in care tacerea spune atat de multe incat o promisiune in plus nu ar face altceva decat sa ii anuleze farmecul, ca o lovitura de dalta in plus pe fata lui Moise sau un nor in Bal du moulin de la Galette al lui Renoir. Sau, de ce nu, un gand in plus atunci cand nu se impune. Momentele astea sunt magice, nimic nu le poate egala! Posibilitatea de a te intelege cu o persoana fara cuvinte e atat de mica incat atunci cand se intampla, instinctul spune ca asa ceva nu se poate, iar tendinta involuntara care acapareaza gand, muschi, vointa, e aceea de a o da in bara. Si totusi... totusi, atunci cand magia se intampla, cand se desfasoara inaintea ochilor, inaintea tuturor simturilor si cand reusesc sa ma opresc pentru a o savura e fantastic! Fantastic, iti spun! E primul foc de artificii care a luminat cerul, e prima frunza dupa o iarna de 5 luni, e primul zambet, e intaia oara cand am constientizat albastrul cerului si galbenul soarelui; sunt toate astea la un loc si mult mai mult, e totul nascut din nimic concret. 
Si atunci de ce iti vorbesc despre promisiuni? E foarte simplu: pentru ca promisiunea o faci, in primul rand, in fata ta. Iar respectul pe care ti-l arati tie e direct proportional cu acela pe care il poti oferi altor persoane. O promisiune ma ajuta sa cresc, orice promisiune, cu atat mai mult cu cat nu promit niciodata ceva ce stiu prea bine ca nu pot sau nu vreau sa transform in finalitate. Ma ajuta sa cresc pentru ca imi canalizez energia in a transforma promisiunea in certitudine, posibilitatea in stare de fapt. Si nu doar atat. Pentru ca in timp ce fac asta, incerc sa nu pierd din vedere drumul pana acolo, sa nu ma izolez in ganduri si actiuni, sa raman in pozitia in care ma pot bucura de ceea ce mi se intampla. Energia pe care o promisiune mi-o poate oferi este atat de mare, atat de intensa, atat de calma si zambitoare, in acelasi timp. Promisiunea transfigureaza spirit, minte, corp, atitudine. Toate astea pe plan personal! 
Exterior, promisiunea e o dovada de atentie, de implicare, e o dovada a faptului ca imi pasa, ca vreau sa fac bine, ca sunt om. Iar eu mi-am promis ca voi ramane un om!




6.4.10

Gandul sunt eu (4)

anhata/ dorinta/ gand si scop



motto: Until thought is linked with purpose there is no intelligent accomplishment




o fac gandind
o fac simtind
o fac aspirand
o fac visand dintotdeauna


cu cat merg mai departe
cu atat o fac mai linistit
mai viu si mai atent


cel mai important e sa continui sa
o fac zambind

28.3.10

Primavara sub nori

Un drum descoperit, serpuitor, care te invita la emotii puternice, indiferent de ora ce te prinde sub el. Dimineata trezeste visele nu demult adormite, la pranz scoala pofta de tihna iar seara, ei bine, seara pasiuni nebanuite iau nastere sub indrumarea lui mai mult simtita decat stiuta. Drumul, insa, mai avea o fata, una ascunsa ce iesea la iveala doar cand giulgiul norilor se cobora asupra lui. Era o fata de curva obosita, plictisita de prea mult dezmat, de prea plin si prea mult exces. Cearcane mari insoteau ochiul-soare, linia buzelor, atat de minunata in zilele senine cand cerul si pamantul se impleteau in zambet, devenea un izvor de lehamite, de napasare odioasa in fata sortii. Si peste toate astea, atunci, necontenit, loveau diabolice picaturi chinezesti ce invitau la pacat. Ce preot ar fi putut sa ii ofere in acele clipe iertarea divina?
Fideli promisiunii inselatoare "drumul excesului duce la palatul cunoasterii" masina noastra alerga frenetic, mai mult beata decat curajoasa, catre burta bestiei. Cautam mijlocul furtunii atat de absorbiti incat nici nu ne-a pasat cand am ramas singurul punct de culoare pe pielea cenusie a sarpelui de sub noi.
- Bai baieti, lasati-o dracului de treaba! Tot mergem spre incertitudine, macar sa o facem cu zambetul pe buze! Atunci cele mai frumoase fete de pe cele mai frumoase plaje ale celei mai frumoase tari au aparut, mai mult indecente decat oricum alt fel, in imaginatia fiecaruia. Singurele lucruri care le insoteau erau culorile vii si neastamparate ale lui Renoir.
Portile perceptiei mi s-au deschis si totul mi-a aparut asa cum este, infinit. Infinit in posibilitati, infinit in culoare, infinit in vis si imaginatie.
Am oprit. Dealurile ne zambeau din nou. Crepusculul visiniu desfasura fiecaruia dintre noi visele inaintea ochilor, in tihna certitudinii ca pasiunile nu mor! Capul sarpelui l-am descoperit o poarta. Iar aceasta revelatie m-a facut sa gandesc cu voce tare: "intram?"

22.3.10

Oglindiri

Suntem o spirala de emotii, de experiente, de vise, de dorinte, de perseverenta, de ganduri, de sentimente, de adevar, de minciuni, de atentie, de creativitate, de implicare, de renuntare, de cuvinte, de necuvinte, de imagini, de senzatii, de miscari, de bunatate, de foarte, de prea, de timp, de mai mult, de ajunge, de inca, de mai vreau, de nesigurante, de certitudini, de cereri in casatorie, de refuzuri, de jocuri, de impresii, de incertitudini, de saruturi, de atingeri, de plimbari, de cadouri, de timiditate, de maimutareala, de neliniste, de bucurie, de dans, de muzica, de fotografii, de voci, de piele, de imbratisari, de priviri, de tonuri, de inflexiuni, de rece, de cald, de fluturi in stomac, de liniste, de rataciri, de basme, de dar, de pentru ca, de raspunsuri, de isterii, de sinucideri, de nemurire, de neconditionat, de neincetat, de transpiratie, de respiratie, de puls, de frumusete, de zambete, de tristeti, de regasiri, de tradari, de sinceritate, de libertati, de iubiri...

Colectia Video-audioteca de aur (10)





8:16 secunde in care timpul s-a accelerat ca bataile inimii unui atlet de performanta.
Alte 8:16 secunde de muzica.
Apoi 8:16 secunde de miscare.
Urmate de 8:16 secunde de culoare.
Pentru ca, in final, sa existe alte 8:16 secunde de ochi beliti si uimire. Tot ce stiam despre miscare a fost regandit si reinventat.

19.3.10

Ritm!

Cuba, taramul viselor!
Taramul viselor mele demult uitate,
locul unde balcoanele erau prea inalte
si bananele inca necoapte
cand ajungeau acasa stranse laolalta
intr-un mare ciorchine verzui.


Cuba, taramul visarii!
Taramul visarii mele ratacitoare,
locul unde apa e prea albastra 
si prea verde si prea mica
si unde e cerul prea inalt iar 
ploile prea infricosatoare.


Cuba, taramul visat!
Taramul unde se viseaza cele
mai frumoase vise,
locul unde culorile se amesteca
precum fumul trabucului proaspat rulat
si unde miroase mereu a mare 
si a sare.
Iar toate femeile sunt frumoase
si toti barbatii stiu sa danseze.
Aici toata lumea canta iar ritmul 
nu se opreste niciodata,
niciodata...

17.3.10

Ninsoare de martie

Intotdeauna a avut harul de a se descurca in orice situatie, fara sa-si piarda capul. Si chiar cand i s-a intamplat asta, a facut-o cu atat de multa sinceritate si cu atat de multa atentie la detalii incat, indiferent cat de pierduta a fost, niciodata cu adevarat ratacita. Sunt convins ca, avand oameni potriviti langa ea va ajunge departe!
"Departe"... Nu mi-am ales prea bine destinatia.
"Bine"?... Nici bine nu pare a fi inspirat.
Si atunci cum rezum reusesc eu sa rezum o viata frumoasa intr-un cuvant? Pentru ca despre asta este vorba, despre o viata frumoasa. Fara complicatii, fara paranoia, fara a incerca sa te prezinti altfel decat existi.


Dumnezeule, cat de mult imi doresc sa o stiu fericita!

Colectia Video-audioteca de aur (9)








La fel cum Morrison spunea "Love hides in the strangest places", tot asa si inspiratia vine din cele mai neasteptate locuri si in cele mai neasteptate momente.




Rotocoale de fum. Spirale vesele catre nimic venite din ceva cu totul neasteptat. Ganduri colorate pe fundal alb care nu e foaie, nu e carton, nu e tabla. Flori inghetate imi zambesc zambetul lor nenascut intr-o frenezie de imagini. Ar fi trebuit sa ma fac regizor, in schimb am ales chinul menestrelului. Am ales sa creez imagini, nu sa le reproduc. Iar pana voi ajunge sa scriu cu imagini voi calatori alaturi cu Ritmul si cu Drumul.

15.3.10

Colectia Video-audioteca de aur (8)







Deschid fereastra si privesc dincolo de blocul din fata, dincolo de strada, dincolo de asfalt, beton, perdele, alte geamuri. privesc acolo unde nu ajunge nici gandul decat cu mare greutate. Ochii mei de pisica fac inconjurul pamantului in 80 de secunde. 
Prin nori, alaturi de pasari, langa balene albastre, pe campiile din Masai Mara, privit de sute de ochi curiosi, la randul meu privind lacom tabloul multicolor, ma intorc in mine mai viu.

14.3.10

Colectia Video-audioteca de aur (7)


Shinkansen.ver2 from daihei shibata on Vimeo.




ai simtit vreodata nevoia de a fi salvat avand constiinta faptului ca salvarea pe care o astepti nu e decat o iluzie? o alta Fata Morgana la fel de ispititoare, la fel de apetisanta, la fel de nerusinata. 

Sinestezie

Doua pseudoculori. 
Doua rataciri. 
Doua forme. 
Doua existente.


Precum Adam si Eva, izgonite din raiul colorat 
au ajuns sa se refugieze intr-o cutie 
de lemn. 
Si astfel au inchis-o. 
Si astfel au desavarsit-o. 
Si astfel au reusit cele-fara-de-culoare 
sa nasca sunete. 
Iar sunetele sa nasca imagini. 
Iar imaginile sa nu fie 
alb-negru.

2.3.10

Un nou inceput

Vreau sa rad, 
sa petrec, 
sa ma plimb, 
sa fug, 
sa adorm, 
sa ma trezesc peste 2 ani,
sa sbor,
sa fie vara, 
sa bata vant cald si 
sa il simt pe obraji,
sa vad marea,
sa stau drept si 
sa fiu mandru ca sunt drept,
sa ma uit in zare si 
sa fac ochii mici gandindu-ma 
ca acolo e infinitul
ca acolo sunt toate posibilitatile si 
ca stau pe zare


sfarsit

1.3.10

Gandul sunt eu (3)

manipura/ manie/ efectele gandului asupra sanatii si a corpului


motto: The body is the servant of the mind



sa va spun despre durerea de inima
si pierderea echilibrului
ametit ratacind in nopti pierdute


ametit fizic si psihic
pierdut in ganduri fara sens
fara directie
si fara concluzie


prea ocupat facand nimic 
pentru a face ceva


letargie nascuta din gand

25.2.10

Colectia Video-audioteca de aur (6) sau The Doors







The Doors e libertate. Jim Morrison era liber. In starea lui naturala era liber. Si muzica si versurile si modul in care canta si despre ce canta, e pura libertate a simturilor si a mintii.
Si Densmore si Krieger si Manzarek si ei erau liberi, dar liberi asa ca noi, ca mine si ca tine. Erau liberi dar nu stiau exact daca sunt intr-adevar liberi sau ca pot fi intr-adevar liberi. Ca noi...
Iar atunci cand cantau impreuna deveneau toti liberi; "I'll always be word-man, better than a bird-man" dar pasarea cuvintelor sale sbura atat de sus si atat de mare era incat ii putea purta pe toti cei de fata...

Povestea ochilor

doua perechi... 
una de culoarea ierbii proaspete, 
abia iesita din maroniul negricios al taranei 
iar cealalta 
indecisa. 
sa fie frunza, sa fie lut, sa fie castana?


doua directii...
antitetice
una intoarsa spre fapta
cu toate consecintele ei
iar cealalta 
cu fata la gand.
la fel de active, la fel de intense si sincere,
complementare

23.2.10

Gandul sunt eu (2)

swadhisthana/ lacomie/ efectul gandului asupra cisrcumstantei



motto: A man's mind may be likened to a garden, which may be intelligently cultivated or allowed to run wild; but whether cultivated or neglected, it must, and will bring forth



uimit ma desfasor in fata portii inchise
eram nepregatit pentru aceasta priveliste
de o frumusete salbatica
promisiune a ceea ce se afla dincolo


poteca ce m-a adus aici
atat de ingusta
atat de lunga
parea sa aiba o viata a ei
imi vorbea
imi deschidea noi oportunitati
tocmai pentru a ma tine ocupat
si preocupat


de unde sa stiu eu ca bucuria de a ajunge
in locul acesta nu anula teama 
de a gasi poarta inchisa

22.2.10

Gandul sunt eu (1)

muladhara/ lene/ gand si caracter


motto: As a man thinketh in his heart, so is he


cu dalta in mana cioplesc necontenit
lovesc o piatra si fiecare lovitura
ma doare
o simt adanc in coaste o vad cum
intra in picior si il scurteaza sau
dimpotriva
cum imi lungeste gatul


undeva ascuns acolo
pierdut in esenta rocii
ma asteapta diamantul 
verde ca iarba
albastru ca cerul
galben precum floarea soarelui
ce rade in valuri


de unde vine aceasta oglinda
in care ma vad tricolor

21.2.10

Duminica sunt eu!

Duminica. Cine a zis ca duminicile sunt amortite? In afara de vremea care sta pe loc, suspendata undeva intre iarna si primavara, intre trecut si viitor, lucurile se desfasoara la fel de intens precum intr-o zi de miercuri sau de vineri. Imperii cad, stele explodeaza, iubiri se nasc, idei se nasc, idei sunt luate la misto, oamenii si rad si plang,  oamenii si vin si pleaca, oamenii se pierd in peisaje, in orase, in jungla, oamenii evolueaza. Diminetile de duminica nu seamana niciodata intre ele; pranzurile de duminica sunt prilejuri de visare, de abandon; serile de duminica niciodata nu raman atarnate, niciodata nu merg inapoi, niciodata in lateral. Tot inainte, nici pe deasupra, nici pe dedesubt, nici paralele, doar simple si confundate cu sufletul. Si asa cum e sufletul, asa e ziua de duminica. Cred ca e cea mai sincera dintre toate zilele saptamanii.


Propun infiintarea celei de-a opta zile a saptamanii, ziua care sa nu fie nici sincera, nici intensa, nici prima, nici ultima. Ziua care sa fie.

19.2.10

(re)gasire

In repetate randuri am primit semnale, mesaje, ochi cu care sa vad in viitor de parca, intr-adevar, trecutul, prezentul si viitorul se contopesc intr-o singura unitate. De parca Vishudda s-ar fi activat in toata splendoarea. Si de fiecare data mi-am dat seama de ceea ce am primit doar in momentul in care lucurile s-au si intamplat. Nici mai devreme, nici prea tarziu. Initial am crezut ca este vorba despre o confirmare. Confirmarea faptului ca sunt pe drumul cel bun, ca ceea ce am ales eu se confunda cu ceea ce era predefinit dar nu implicit. Apoi am inceput sa ma intreb. Sa analizez veridicitatea propriilor ganduri. Oare si concluziile se schimba o data cu evolutia noastra? Atunci totul era ca o bataie prieteneasca pe umar venita din partea creatorului de haos. Un fel de incurajare, un fel de "bravo, amice, ai ales bine, stiam ca pot avea incredere in tine!".
Ulterior mi-am dat seama ca nu exista nici bine, dar nici rau. Ca totul se cufunda intr-o atat de mare relativitate incat nici macar propriile adevaruri nu sunt la adapost. Intr-adevar concluziile se schimba o data cu evolutia personala. Si atunci, ce sa reprezinte toate aceste intrezariri, premonitii? Semnale, mesaje, ochii mei viitori care privesc lucrurile in timp ce se desfasoara, inainte de a se desfasura fizic? 
Totusi, cum de reusesc sa fac diferenta intre vis si viitor? Cu ce organ nedescoperit inca trasez linia aceasta clara? Atat de clara incat o simt.


Am ales sa nu pastrez in constiinta aceste tablouri. Pentru ca nu aveam niciun motiv care sa ma indemne sa fac atfel. Pentru ca mi se pareau atat de neveromile (desi le simteam altfel) incat preferam sa le cred imposibile. Pentru ca speram sa fie doar vise, pentru ca incercam sa imi creez un alt drum, ocolitor. De unde sa stiu eu ca tocmai alegerile mele ma aduceau din ce in ce mai aproape de transpunerea tablourilor? 


Iar acum ma (re)descopar ca participant activ in fiecare din acele tablouri. Fara exceptie, fara compromis. Reale si intense. Iar intensitatea lor este direct proportionala cu intensitatea sentimentelor mele. Intotdeauna sentimentele mi-au determinat actiunile. Intotdeauna am ales sa actionez in functie de ceea ce am simtit. Si voi continua sa fac acelasi lucru. Din nou fara exceptie, din nou fara compromis fata de sentiment.