Duminica. Cine a zis ca duminicile sunt amortite? In afara de vremea care sta pe loc, suspendata undeva intre iarna si primavara, intre trecut si viitor, lucurile se desfasoara la fel de intens precum intr-o zi de miercuri sau de vineri. Imperii cad, stele explodeaza, iubiri se nasc, idei se nasc, idei sunt luate la misto, oamenii si rad si plang, oamenii si vin si pleaca, oamenii se pierd in peisaje, in orase, in jungla, oamenii evolueaza. Diminetile de duminica nu seamana niciodata intre ele; pranzurile de duminica sunt prilejuri de visare, de abandon; serile de duminica niciodata nu raman atarnate, niciodata nu merg inapoi, niciodata in lateral. Tot inainte, nici pe deasupra, nici pe dedesubt, nici paralele, doar simple si confundate cu sufletul. Si asa cum e sufletul, asa e ziua de duminica. Cred ca e cea mai sincera dintre toate zilele saptamanii.
Propun infiintarea celei de-a opta zile a saptamanii, ziua care sa nu fie nici sincera, nici intensa, nici prima, nici ultima. Ziua care sa fie.
No comments:
Post a Comment