Cuvinte, Imagini si Noapte

In noaptea mea polara sentimentul de libertate
cunoaste o dilatare specifica naduselii estivale.
Totul, de la cuvinte la imagini, se contureaza
mult mai intens, se arata mai adevarat, cateodata 
mai trist, alteori mai vesel, in functie de ochiul 
cu care privesc acest carnaval.


Ochiul meu drept e vinovat pentru toata 
tristetea pe care o vad. El nu e capabil
de a visa. L-am hulit de-atatea ori
suprinzandu-l cum ma priveste cu ura 
in oglinda murdara... E incapabil de empatie, 
de emotie, de visare. Ochiul meu drept
analizeaza. Ochiul meu drept e rece.


Stangul, in schimb... Ei bine, cu el e altceva.
Cu el se intampla lucruri pe care, uneori, nu
le inteleg. Probabil ca ma surprinde el cum il 
privesc tamp din spatele oglinzii proaspat 
curatata. E atat de subtil ochiul meu stang, atat 
de multe poate simti si, nu stiu cum o face, dar 
el e cel care priveste cele mai frumoase lucruri,
cele mai intense. Ochiul meu stang arde cu raze 
de soare. Oare ce vad cei care privesc in
ochiul meu stang?


Sa va spun despre noaptea incurabila, 
pierduta in mine, la fel de mult cum sunt 
eu pierdut in ea. Fiecare cu noaptea lui!