Curiozitate

I: Ce reprezinta scena pentru tine?

R: Scena! Locul acela unde oamenii nu mor niciodata. Unde chiar daca moartea intervine este una de carton, prefabricata, care nu a facut rau si nici nu va face vreodata. Acolo moartea este un musafir poftit, asteptat, care nu poate folosi elementul surpriza in vederea vreunui atac rau intenţionat. Pe scena exista mereu protectie impotriva mortii. Se poate schimba textul iar moartea sa devina o plecare catre cine stie ce tara cu parfum de cacao sau in cautarea vreunui diamant ori a linistii mult visate. Se poate amana moartea pana la punctul in care iese din peisaj devenind inutila si atunci se revine la viata. Pe scena moartea nu serveate niciodata unui scop malefic. Ea apare doar pentru a sustine ceva atat de pur, atat de luminos si frumos cum este iubirea, de exemplu, sau prietenia ori devotamentul. In niciun loc moartea nu a fost mai putin moarte decat pe scena. In niciun loc moartea nu a intruchipat mai multe sentimente exceptionale decat pe scena. Si, totusi, scena nu este cu nimic diferita de locul de unde spectatorul o priveste captivat si inmarmurit. Din momentul in care spectatorul a pasit dincolo de pragul templului unde se desfasoara spectacolul teatral intrand din nou in "viata", el nu a facut decat sa schimbe decorul si sa paseasca el insusi pe o scena mult mai mare. Iar diferentele intre o scena si cealalta nu exista. Ambele au aparut pentru a servi aceluiasi scop, frumosul, exceptionalul, adevarul, iubirea! Ne place sa jucam in aceeasi masura in care ne face placere sa ii privim pe altii cum (se) joaca. Ne lipseste, insa, curajul de a ne si darui jocului incercand sa ne ascundem dupa fel de fel de motive la fel de prefabricate precum moartea. Curajul de a trai simtind si de a simti viata.