Nedumerire

Nu stii de ce mi-am imaginat
ca ai putea functiona altfel?
Pentru ca zambesti frumos si
ochii tai nu au o cautatura
ciudata?
Sau pentru felul in care iti
porti parul cu atata grija 
de parca l-ai picta in fiecare
dimineata?
Sa fie strambaturile tale
in care imi imaginez copii
nenascuti?
Poate logica ta lipsita
de orice fel de 
logica?


Sunt momentele in care ma 
scoti din sarite; atunci cand
logica mea oricat de bine 
intemeiata se darama de parca
n-ar fi fost de la un cuvant.
Si nici macar atat. De 
multe ori o privire e 
de-ajuns.


De-asta mi-am imaginat
ca, poate, tu functionezi 
altfel.