Despre lucruri (1)

A se detasa - A înceta de a fi într-un tot sau într-un grup; a se separa; a se desparti


Detasare -  desfacere, desprindere, dezlipire


Deci detasarea presupune renuntarea la ceva, fara a face apoi parte din altceva. Unde? detasare in eter? Detasare de lume in lume? Detasare de lume in tine? Si, pana la urma, cum ai putea sa te detasezi de undeva unde nu aparti in ideea in care oricum nu aparti lumii. Fiecare om e liber atat mental (libertatea suprema) cat si fizic. S-a demonstrat stiintific faptul ca lucrurile nu se ating. Niciodata. atomii moleculelor, prin sarcinile lor electrice fac atingerea imposibila. Totul se respinge. chiar si in repaos - permanent lucrurile leviteaza. 


Cum simti o palma? cu cat intentia de atingere e mai mare, cu atat respingerea e mai mare. Pana in punctul in care devine dureroasa.


Cum iti simti inima? Probabil principiul este acelasi. Cu fiecare bataie ea exercita o presiune asupra aerului din jurul ei. Cu cat aerul e mai dens, cu atat forta necesara apasarii e mai mare, deci cu atat rezistenta e mai mare, deci efortul mai mare, deci inima munceste mai mult, mai greu, deci o simtim. Eeee, dar cum devine aerul din piept dens? Si de ce isi schimba densitatea de mai multe ori pe parcursul unei zile? 


Bun si te-ai detasat... cumva... pe urma ce? Sentimentul de singuratate e oricum extrem de accentuat datorita lipsei atingerii de orice natura (blanda, rautacioasa, erotica, plina de dor, indiferenta etc...) si se accentueaza suplimentar prin detasare. Te-ai detasat in tine si incerci sa te descoperi/redescoperi/cunosti/modelezi. Nu ar fi mai usor daca te-ai folosi de lumea din afara pentru a face asta? Pentru ca, totusi, iti ofera niste experiente. Te pune in situatii pe care singur nu le-ai putea imagina in asa fel incat sa aflii ce ai face pus in situatiile respective. Deci detasarea pentru cunoastere e deficitara daca se realizeaza in sine. E deficitara pentru ca i se taie accesul la intelepciunea colectiva a umanitatii (in toate formele ei de manifestare, de la imaginatie la perfidie si/sau indiferenta). Intr-adevar toate raspunsurile sunt in sine, toti stim tot, avand doar nevoie sa descoperim asta. Insa cunoasterea de sine se poate realiza mult mai usor nu prin detasare, ci prin implicare in umanitate si printr-o priza accentuata de constiinta asupra sinelui. Adica permanenta analiza, permanente intrebari, permanenta cautare de raspuns in logica.


Implicarea in umanitate se realizeaza prin simturi/ cunoastearea prin logica si bun simt. Ce mai lipseste? eventual tigara de dupa...