E nevoie de intamplari deosebite pentru a ne da seama de ceea ce avem si traim constant. O data cu trecerea timpului intervine obisnuinta si ceea ce ne parea minunat si miraculos la un moment dat incepe sa sa se transforme in banal.
E nevoie de noapte pentru a intelege si aprecia lumina zilei, pentru a simti miracolul razelor de soare ce ating pielea noastra atat de sensibila.
E nevoie de zi pentru a aprecia timpul pentru meditatie si iubire nemarginita pe care noaptea ni-l ofera din marinimia ei creatoare.
Nu am simtit niciodata o dorinta mai arzatoare de a cuprinde aceste doua extraordinare fenomeme, ziua si noaptea, intr-un tot unitar pe care sa il am mereu in suflet decat acum. E noapte si mi-as dori sa adorm pentru a visa ziua. Meditez si in acelasi timp imi este dor de soarele nebun de vara care da viata intregii naturi. Peste tot unde ma uit vad in intunericul de langa mine trei culori. Doar atat. vad trei culori si simt un suflet alaturi.
Vad verde... acea nuanta minunata pe care doar iarba a stiut sa o pastreze in fiinta ei si cu ajutorul careia hraneste intregul univers uman.
Vad galben... acel galben-pai al spicului de grau in care omul a gasit speranta.
Vad albastru... minunea aceea de albastru unic pe care cerul il poarta in fiecare molecula, dovada a existentei sale.
Si simt sufletul celei care s-a lasat descoperita in cel mai frumos mod posibil. Fiinta care natural cuprinde in ea toate aceste trei culori. Verzi ii sunt ochii minunati in care viata mea se pierde. Albastru ii e sufletul, intens, pur si nemargnit. Galbena ii e fiinta catre care sperantele mele se indreapta fara greseala si fara gand.
first
ReplyDeleteFoarte bine zis
ReplyDelete