despre viata prin moarte

in decembrie 1989 au murit 1100 de oameni pentru o idee.
in iunie 1990, neoficial, au murit peste 100 de oameni pentru o alta idee. oficial "doar" 6.
acum mor oameni in Ucraina. si ei pentru o idee.
oameni au murit pentru idei si vor mai muri pentru alte idei. dintr-un motiv simplu, sunt prosti si creduli. si nu-si cunosc istoria. nu a lor personala sau a tarii lor, istoria cealalta, aia mai importanta, istoria comuna a tuturor celor 108 miliarde de oameni care se presupune ca au trait pe pamant pana acum. istoria aia care ne invata ca daca accceptam un status quo pana la saturatie el se poate schimba doar cu varsare de sange. istoria aia care ne invata ca doar oamenii prosti si creduli pot accepta un status quo pana la saturatie justificand asta prin hiperbolizarea importantei si puterii conducatorilor de care se tem pentru ca le e mult mai comod sa se teama si pentru ca daca aleg sa se teama de ei pot justifica pastrarea status quo-ului pana la saturatie. istoria aia care ne invata ca acest cerc vicios costa bani pe care ii fabricam cu alti bani; costa timp pe care nu il avem dar pe care il pierdem si dupa care plangem; costa vieti omenesti! istoria aia care ne invata ca orice conducator care s-a bucurat, la un moment dat, de acceptarea unui status quo a avut de suferit atunci cand s-a ajuns, intr-un final, la saturatie.

cum ar fi ca in loc sa ne amintim din cand in cand ca viata este atat de pretioasa si de fragila sa traim cu constiinta permanenta a acestui lucru? 

atunci poate ca nu am mai acorda o importanta atat de mare lucrurilor lipsite de importanta, conducatorilor si am pune mana sa ne facem, fiecare, viata mai frumoasa si mai buna. si nicio viata mai frumoasa si mai buna nu include a impusca mortal un om fara aparare pentru simplul fapt ca a avut curajul sa isi manifeste credinta intr-o idee. o idee pe care poate ca cel care a apasat pe tragaci o va impartasi peste cativa ani. poate ca ar putea sa o impartaseasca si acum daca cineva ar avea ocazia sa i-o explice sau daca ar inceta sa mai fie prost si credul si ar cauta sa o alfe. 

in momentul in care au acceptat ca altcineva sa vorbeasca in numele lor oamenii au devenit prosti si creduli. iar conducatorii (auto)alesi stiu sa profite de asta creand alti conducatori care sa le continue munca, care sa perpetueze status quo-ul... pana la saturatie. pana cand alti oameni vor muri pentru a-l schimba, pana cand ei vor muri ca exemplu de schimbare!

fiecare din noi e responsabil pentru toti oamenii care mor acum in Ucraina! fiecare conducator al fiecarei tari care nu s-a implicat direct si imediat in oprirea violentei este responsabil pentru fiecare om care moare acum in Ucraina! iar sechestrarea averii si refuzarea vizei nu reprezinta o implicare directa si imediata in oprirea violentei. 

oare cand a devenit statul mai important decat viata celor fara de care nu poate exista? si mai ales, de ce?