Colectia Video-audioteca de aur (6) sau The Doors

The Doors e libertate. Jim Morrison era liber. In starea lui naturala era liber. Si muzica si versurile si modul in care canta si despre ce canta, e pura libertate a simturilor si a mintii.
Si Densmore si Krieger si Manzarek si ei erau liberi, dar liberi asa ca noi, ca mine si ca tine. Erau liberi dar nu stiau exact daca sunt intr-adevar liberi sau ca pot fi intr-adevar liberi. Ca noi...
Iar atunci cand cantau impreuna deveneau toti liberi; "I'll always be word-man, better than a bird-man" dar pasarea cuvintelor sale sbura atat de sus si atat de mare era incat ii putea purta pe toti cei de fata...

Povestea ochilor

doua perechi... 
una de culoarea ierbii proaspete, 
abia iesita din maroniul negricios al taranei 
iar cealalta 
indecisa. 
sa fie frunza, sa fie lut, sa fie castana?


doua directii...
antitetice
una intoarsa spre fapta
cu toate consecintele ei
iar cealalta 
cu fata la gand.
la fel de active, la fel de intense si sincere,
complementare

Gandul sunt eu (2)

swadhisthana/ lacomie/ efectul gandului asupra cisrcumstantei



motto: A man's mind may be likened to a garden, which may be intelligently cultivated or allowed to run wild; but whether cultivated or neglected, it must, and will bring forth



uimit ma desfasor in fata portii inchise
eram nepregatit pentru aceasta priveliste
de o frumusete salbatica
promisiune a ceea ce se afla dincolo


poteca ce m-a adus aici
atat de ingusta
atat de lunga
parea sa aiba o viata a ei
imi vorbea
imi deschidea noi oportunitati
tocmai pentru a ma tine ocupat
si preocupat


de unde sa stiu eu ca bucuria de a ajunge
in locul acesta nu anula teama 
de a gasi poarta inchisa

Gandul sunt eu (1)

muladhara/ lene/ gand si caracter


motto: As a man thinketh in his heart, so is he


cu dalta in mana cioplesc necontenit
lovesc o piatra si fiecare lovitura
ma doare
o simt adanc in coaste o vad cum
intra in picior si il scurteaza sau
dimpotriva
cum imi lungeste gatul


undeva ascuns acolo
pierdut in esenta rocii
ma asteapta diamantul 
verde ca iarba
albastru ca cerul
galben precum floarea soarelui
ce rade in valuri


de unde vine aceasta oglinda
in care ma vad tricolor

Duminica sunt eu!

Duminica. Cine a zis ca duminicile sunt amortite? In afara de vremea care sta pe loc, suspendata undeva intre iarna si primavara, intre trecut si viitor, lucurile se desfasoara la fel de intens precum intr-o zi de miercuri sau de vineri. Imperii cad, stele explodeaza, iubiri se nasc, idei se nasc, idei sunt luate la misto, oamenii si rad si plang,  oamenii si vin si pleaca, oamenii se pierd in peisaje, in orase, in jungla, oamenii evolueaza. Diminetile de duminica nu seamana niciodata intre ele; pranzurile de duminica sunt prilejuri de visare, de abandon; serile de duminica niciodata nu raman atarnate, niciodata nu merg inapoi, niciodata in lateral. Tot inainte, nici pe deasupra, nici pe dedesubt, nici paralele, doar simple si confundate cu sufletul. Si asa cum e sufletul, asa e ziua de duminica. Cred ca e cea mai sincera dintre toate zilele saptamanii.


Propun infiintarea celei de-a opta zile a saptamanii, ziua care sa nu fie nici sincera, nici intensa, nici prima, nici ultima. Ziua care sa fie.

(re)gasire

In repetate randuri am primit semnale, mesaje, ochi cu care sa vad in viitor de parca, intr-adevar, trecutul, prezentul si viitorul se contopesc intr-o singura unitate. De parca Vishudda s-ar fi activat in toata splendoarea. Si de fiecare data mi-am dat seama de ceea ce am primit doar in momentul in care lucurile s-au si intamplat. Nici mai devreme, nici prea tarziu. Initial am crezut ca este vorba despre o confirmare. Confirmarea faptului ca sunt pe drumul cel bun, ca ceea ce am ales eu se confunda cu ceea ce era predefinit dar nu implicit. Apoi am inceput sa ma intreb. Sa analizez veridicitatea propriilor ganduri. Oare si concluziile se schimba o data cu evolutia noastra? Atunci totul era ca o bataie prieteneasca pe umar venita din partea creatorului de haos. Un fel de incurajare, un fel de "bravo, amice, ai ales bine, stiam ca pot avea incredere in tine!".
Ulterior mi-am dat seama ca nu exista nici bine, dar nici rau. Ca totul se cufunda intr-o atat de mare relativitate incat nici macar propriile adevaruri nu sunt la adapost. Intr-adevar concluziile se schimba o data cu evolutia personala. Si atunci, ce sa reprezinte toate aceste intrezariri, premonitii? Semnale, mesaje, ochii mei viitori care privesc lucrurile in timp ce se desfasoara, inainte de a se desfasura fizic? 
Totusi, cum de reusesc sa fac diferenta intre vis si viitor? Cu ce organ nedescoperit inca trasez linia aceasta clara? Atat de clara incat o simt.


Am ales sa nu pastrez in constiinta aceste tablouri. Pentru ca nu aveam niciun motiv care sa ma indemne sa fac atfel. Pentru ca mi se pareau atat de neveromile (desi le simteam altfel) incat preferam sa le cred imposibile. Pentru ca speram sa fie doar vise, pentru ca incercam sa imi creez un alt drum, ocolitor. De unde sa stiu eu ca tocmai alegerile mele ma aduceau din ce in ce mai aproape de transpunerea tablourilor? 


Iar acum ma (re)descopar ca participant activ in fiecare din acele tablouri. Fara exceptie, fara compromis. Reale si intense. Iar intensitatea lor este direct proportionala cu intensitatea sentimentelor mele. Intotdeauna sentimentele mi-au determinat actiunile. Intotdeauna am ales sa actionez in functie de ceea ce am simtit. Si voi continua sa fac acelasi lucru. Din nou fara exceptie, din nou fara compromis fata de sentiment.

Confruntare de idei

Faima omoara spiritul
Nu, faima deschide posibilitati si atat. Spiritul nu moare de la ceva atat de imaterial cum e faima
Faima aduce lucruri materiale
Faima ofera credibilitate, iar mie imi lipseste
Poti sa fii faimos si sa nu ai credibilitate. Si oricum, nu iti lipseste cu desavarsire
Dupa cum ziceam faima deschide posibilitati, iar asta inseamna automat ca ofera posibilitatea de a declansa o explozie spontana de bunatate. Multumesc, dar nu simt asta
Explozie spontana de bunatate?
Da. E o manifestarea a spiritului care se confrunta direct si dintr-o data cu bunatatea. E o reactie in lant
Nu exista bunatate. Tot ce facem facem din egoism
Ce fel de egoism?
Exista mai multe feluri de egoism? Explica
Da. Exista acel egoism pe care il intalnim permanent in jurul nostru si care are o legatura directa cu societatea si "titlurile" pe care un om le primeste facand parte din societatea respectiva. Si exista un alt fel de egoism, personal, incastrat in propria persoana, ca pielea, ca venele si care nu are nicio legatura cu altceva sau altcineva decat cu propria persoana. Un egoism care se manifesta exclusiv in noi
Eu stiu un singur egoism, chiar daca se manifesta peste tot: tot ce facem e pentru propria persoana. Si gesturile care ni se par altruiste nasc in noi o doza de egoism. Ti se pare ca ajuti pe cineva, dar de fapt iti place modul in care te simti dupa ce ai ajutat persoana
E o pura reactie chimica ce are loc in organism
Egoism
Si asta ce inseamna, ca ar trebui sa nu mai facem nimic? Pentru a nu fi egoisti?
Tocmai, sa facem. Ca sa ne alimentam egoismul; dar sa-l recunoastem
Deci nu esti impotriva reactei spontane de bunatate cu conditia ca eu sa recunosc faptul ca vreau sa o determin din egoism?
Exact
Ma ajuti sa o determin?
Depinde daca va corespunde cu ceea ce vrea egoismul meu
Perfect! Daca intreprinzi o actiune impotriva a ceea ce iti dicteaza egoismul tau, cum se cheama?
Erata. Cum vrei sa determini explozia de bunatate?
Prin bunatate. Pe principiul + cu + da +
Asta depinde si de punctul de plecare al fiecaruia. Si de sistemul de referinta
Evident
Ca daca tu consideri punctul 0 ca punct de plecare, iar eu 100, atunci la mine + cu + nu va da + decat de la 101 incolo. Sau conteaza doar axa ta de referinta?
Conteaza directia, conteaza fluctuatiile. Sunt multe variabile, tocmai de-asta e asa frumos. Pentru ca oricand ceva poate fluctua atat de tare incat sa dea peste cap tot sistemul de referinta
Dar niciodata nu vei putea suprapune sistemele de referinta. Doar sa mergi la infinit si acolo oricum nu mai conteaza bunatatea
Nu vreau sa le suprapun, vreau doar sa le aduc intr-un punct in care sa fie tangentiale si in punctul respectiv sa apara, spontan, explozia de bunatate. Ca atunci cand lovesti doua pietre pentru scantei: sunt diferite, separate, dar momentul in care se ating declanseaza ceva
Vrei sa translatezi o infinitate de puncte de referinta?
Vreau sa determin posibilitatea existentei unei infinitati de posibilitati de atingere. Numarul sistemelor de referinta deocamdata este irelevant. Pentru inceput imi ajunge inca unul in afara de mine
Si care-i ala?
Poate fi oricare, nu stiu. Stiu ca el exista, dar nu vreau sa il descopar inainte de a deveni tangentiali. Vreau doar ca fiecare moment sa fie o posibiliate de atingere
Asadar, vrei sa descoperi metoda
Asadar vreau sa imi perfectionez metoda, sau mai bine zis sa ii ofer un inteles mai clar pentru ca metoda e cunoscuta deja, e bunatatea
Ala e scopul, nu metoda
Nu, e amandoua. "Fight fire with fire", "an eye for an eye" dar in oglinda
Aia e legea Talionului. Metoda e un procedeu. Bunatatea nu poate fi procedeu, bunatatea nu se invata, bunatatea e sau nu e
Tocmai, iar asta e in avantajul meu. Pentru ca bunatatea e, independent de vointa
Da, bunatatea e
La nivel subatomic, subconstient, subcutanat, bunatatea e si tocmai aceasta existenta face ca bunatatea sa poate fi orice de la procedeu, la gand, la fapta, la dorinta, la certitudine, orice
Ai prea multe asteptari de la oameni
Nu mai mult decat stiu sigur ca instinctiv pot oferi. Ori daca ceva e posibil la nivel instinctual, independent de vointa si de ratiune, despre acel ceva nu poti spune ca e prea mult daca il ceri, e doar natural cum e respiratul
Oamenii dezamagesc
Da, asa e. Dar ma bazez pe faptul ca sunt satui in a se dezamagi pe ei insisi
De asta nu se satura niciodata
Sunt satui inca de prima data cand se intampla tocmai pentru ca fiecare om este un univers cu propriile reguli in care adevarul si dreptatea ei le detin si unde ei nu se pot dezamagi insisi pentru ca sunt zei. Iar zeii sunt fara greseala